Numele meu este Isabelle si sunt co-fondator GlamChatStudio.Vreau sa iți spun o poveste adevarată despre cum o femeie timidă si introvertită dar foarte ambițioasă a ajuns una dintre cele mai respectate femei dintr-o industrie care este condusă de barbați. În urmă cu 17 ani, am descoperit lumea videochatului, nu am intenția de a te minți și nici de a-ți spune că am început acest job de plăcere, pentru că nici măcar nu știam despre ce este vorba, știam doar că am mare nevoie de bani, și auzisem că se câștiga destul de bine. Am lucrat în primul studio de videochat din România, iar la interviu mi s-au oferit doar informații vagi, nimic concret din care să-mi fac o idee despre ce ar trebui să fac, mi s-a spus doar că voi sta în față unui calculator și că o să vorbesc cu oameni din toată lumea și o să fiu și plătită pentru asta. Mă și gândeam ''how cool is that?''.

Totul suna prea frumos să fie adevărat și chiar așa era:). Zis și făcut. M-am prezentat a doua zi pentru pozele ''oficiale'' si deschiderea contului, pentru că exista un singur site de videochat pe vremea aceea. Toate bune și frumoase, am fost sunată a doua zi că totul este în regulă, și pot începe să lucrez. Seara m-am prezentat la servici, cu o mare de întrebări și curiozitate. Am fost pusă într-o cameră de 2 /1,5m, cu o canapea extensibilă destul de ponosită și un calculator în față. Persoana cu care am ținut așa zisul interviu mi-a arătat cum se deschide site-ul pe care voi lucra, și mi-a spus că o să mă descurc la fața locului. Deși vroiam să o întreb mai multe lucruri, a dispărut rapid, în timp ce eu am rămas stana de piatră în fața calculatorului, în blugi și tricou așteptând. Și am tot așteptat vreo 4-5 ore, până și-a făcut apariția primul '' membru'' cum mi se spusese că se numesc cei ce vor intra în chat . Am avut norocul să nimeresc un tip de treabă cu o poveste tristă după cele întâmplate în America pe 11 septembrie, am vorbit câte în luna și în stele, mai mult el decât eu, engleză mea fiind la nivel de începător. Și așa am făcut primii mei 40 de dolari, sumă, care până la sfârșitul zilei nu s-a modificat. Programul era de 12 ore pe zi, 7 zile din 7, iar la interviu mi se sugerase, că cel mai bine ar fi să lucrez noaptea. Puțin dezamăgită și întrebându-mă unde sunt banii aia mulți m-am prezentat la datorie și 12 ore m-am uitat în acel monitor numărând fiecare pixel. A treia zi deja mă întrebam dacă nu totul era o minciună sau eram eu rățușca cea urâtă cu care nu vroia nimeni să vorbească. Și așa au trecut primele 2 săptămâni în care am mai avut sporadic câte un rătăcit, nimic semnificativ. A venit și ziua de salariu când am primit în mână 36 de dolari, atunci am văzut și restul colegelor, majoritatea studente, destul de machiate pentru gusturile mele și destul de sumar îmbrăcate, care se uitau ciudat la mine, eu fiind îmbrăcată în blugi, fără pic de machiaj. În acea perioadă, nu foloseam decât ruj, nude sau gloss. Ce am mai văzut au fost mai mulți bani, nu puteam să-mi dau seamă câți dar pentru mine păreau mult mai mulți decât ce luasem eu. În drum spre casă, locuind destul de aproape de studio, la câteva stații de autobuz, și trecând prin 2 parcuri celebre, am ales să fac o plimbare. M-am oprit pe o bancă în parc, să mă pot gândi în liniște. M-am tot gândit ce să fac, să continui sau să renunț, și să mă întorc la fostul job de care eram sătulă, pentru că suma câștigată din videochat, era asemănătoare cu suma câștigată la ultimul loc de muncă. M-am hotărât să continui, dar să încep să mă documentez puțin, pentru că, după privirile colegelor, păream picată din cer. Aveam niște “smacuri” pe acasă pentru ocazii speciale, un fond de ten, un rimel, un creion de ochi și un ruj mai strident pe care nu-l folosisem niciodată. “Smacuită” bine am plecat spre servici. În drum mi-am intersectat ochii cu mama care mă privea mirată. Am fugit repede să scap de întrebări incomode, ea știind că mă angajasem la un call center. Probabil se întreba unde plec așa “spoită”, la 9 seara. Mândră de mine nevoie mare am zis că asta e secretul, mi-am pus chiar și o bluză mai decoltată, mama natură fiind generoasă cu mine la capitolul asta:) Dimineață, după încă o noapte de numărat pixeli m-am hotărât să-mi abordez o colegă la ieșirea din tură, deși, era interzis orice fel de contact cu alte colege. Zis și făcut. Eram ca Hamilton la start, cu urechile pâlnie, să aud când cineva pleacă, iar eu să ies, ''din intamplare'', în același timp. Colega s-a dovedit foarte drăguță și binevoitoare, ulterior devenind foarte bune prietene. I-am spus eu dintr-o suflare până la capătul străzii ce probleme am și dacă-mi poate da vreun sfat, evident dacă vrea. Parcă îi aud și acum râsul.

M-a luat de gât și mi-a spus: ''pai tu așa vrei să faci bani cu fața asta de profesoară?'', și, “nu draga mea, trebuie să mergem la cumpărături!”. Am stabilit să ne întâlnim la 3 în fața magazinului Obor și să mergem la cumpărături. Mergem, mă și gândeam ce cumpărături oare? Și am mers, am achiziționat 2 fuste, care nu acopereau prea mult, genul school girl. Nu știam eu în acea vreme ce înseamnă. Pe lângă fuste, am mai achiziționat și câteva seturi de lenjerie de corp, plus o perucă. Mi-a spus că bărbaților le plac femeile cu părul lung, și că ar trebui să port o perucă, eu având părul scurt. După câteva ore de somn, m-am prezentat la servici, machiată cum mă pricepeam. M-am schimbat în fusta mini, am pus un sutien, și evident peruca, de un plastic de proastă calitate. Parcă eram o păpușă stricată, mă uităm în cameră, uimită de înfățișarea mea. În câteva minute, se aude un sunet, și un membru a intrat în privat. Am zis hopa, asta era secretul. Am căzut repede de pe piedestal, când, după numai câteva minute omul îmi sugera să ne facem mai comozi. I-am răspuns tăios, că eu mă simt foarte comod. Probabil atitudinea mea, care nu era prea sexy, l-a speriat, pentru că a părăsit chatul, înainte să îi mai scriu ceva. Și seara a continuat în același fel, cu câțiva rătăciți, care ori plecau de plictiseală, ori nu prea le plăcea fața mea când auzeam cuvântul ''comod''. Deși în acea seară, am încasat mai mulți bani decât făcusem de la momentul angajării, eu nu eram mulțumită. De plictiseală și curiozitate am început să mă uit pe singura pagină care se deschidea pe acel calculator, site-ul pe care lucram. Unde vedeam ceva interesant, dădeam click. Atunci am văzut că erau mai multe categorii și la fiecare categorie arata câte modele sunt online. Răsfoind prin site am văzut și o categorie unde erau doar câteva modele online. În gând mi-a venit o frază amuzantă gen ''mai puține fete, mai multe variante de câștig pentru mine''. A doua zi “m-am infipt” în ușa biroului șefei, și i-am spus că vreau să mă mute în acea categorie. A râs cu multă poftă, și m-a întrebat ''pai ai ce-ți trebuie?”. Habar nu aveam “ce-mi trebuie” dar am zis și eu râzând: “si dacă nu am, fac rost!”. Replica ei a fost: “ok, good luck, când vrei să te mut înapoi să-mi spui!”, și am plecat, lăsat-o chicotind, alături de 2 băieți de la tehnic.

Începea o nouă era pentru mine, mă visam premiantă, cu coroniță, în categoria respectivă. Văzând pozele de profil ale concurenței, parcă se întrevedea o speranța. I-am spus și colegei cu care mă împrietenisem, de alegerea mea. Amuzată, m-a lămurit ce însemna categoria respectivă, și de ce șefa și cei 2 tehnici au râs de mine. Cu toate acestea, nu am cedat, și mi-am zis că trebuie să încerc. Zis și făcut. A doua zi, înarmată cu multă voie bună, am deschis site-ul. În 2 secunde, pac privat, și aici au început problemele mele. Nu mai era vorba de ”sa ne facem comozi”, întrebările domnilor mă depășeau grav. Cei mai mulți erau foarte drăguți, mult mai drăguți și mai puși pe vorbărie și nu pe făcut ''comoda'' ca în vechea categorie. Cert este că la sfârșitul turei adunasem 200 de dolari, dar tot nu știam mare lucru și nici unde să mă informez. Ideea sclipitoare fiind una singură, bibloteca. A două zi am mers la bibliotecă, sperând să găsesc o carte care să îmi explice ce aveam nevoie să știu. În schimb am primit o privire ucigătoare și un “nu avem așa ceva!”. Mi-am zis “hai că am început bine”. Dezamăgită, am încercat ceva, care, sincer, mi se părea imposibil și mie. Să “fur” de la concurență. Chiar asta am făcut, după ce deschideam site-ul, intram ca guest la una dintre colegele de categorie, și stăteam cuminte acolo, să observ conversația. Mai mult, una dintre ele, foarte drăguță, americancă, a început să vorbească cu mine, și să-mi spună foarte multe lucruri, de care nu auzisem niciodată. Încet,încet, am început să prind curaj, și să învăț. A început să-mi placă, devenind tot mai curioasă, și în același timp, și foarte fascinată de acea lume pe care nu o cunoșteam. Au început să vina și banii, pentru vremurile alea și pentru mine erau wow, 3-4-5 chiar 600 de dolari la 2 săptămâni. Parcă nu mai semăna cu mărunțișul din prima perioadă, iar treaba cu “comoditatea”, lipsea cu desăvârșire. Atunci am zis, cred că se poate mai mult, evident eram “ciudata” firmei dar nu mă interesa asta. În timp, cu ajutorul membrilor, și ai colegei americance, am devenit destul de bună. Pentru mine era ca și actoria, jucam un rol care se potrivea mănușa cu personalitatea mea băiețoasă.

Între timp m-am căsătorit cu omul care nu numai că m-a sprijinit în ideea mea nebunească și m-a ajutat să o pun cât mai bine în practică, a venit și cu propunerea de a înființa un studio pentru această categorie.

Acesta a fost doar începutul, în timp am aflat că există un top al banilor pe acel site. 10 fete care făceau cei mai mulți bani săptămânal, erau afișate într-o rubrică specială. La început în glumă, le spuneam tuturor că într-o zi o să fiu acolo. Evident toată lumea râdea ținându-se de burtă. Ei bine, râsul lor a fost ambiția mea, și după 4 ani de muncă zilnică, 12-14 ore pe zi, mi-am văzut numele pe care-l utilizam pe site, acolo. Între timp îl schimbasem, pentru că studioul vechi, se desfintase. Drumul meu a continuat, și mi-am văzut numele acolo, de peste 100 de ori, fiind singura româncă din acea categorie, care a reușit să intre în cele mai bune modele ale site-ului, de la înființarea lui.

Cu ideea asta în minte și încurajată de soțul meu, am hotărât că aș putea ajuta și alte fete, care sunt mai introvertite, să facă ce am făcut și eu, și așa am înființat un mic studio, cu câteva modele. Una din primele fete, a fost Cristina, care ulterior a devenit cel mai bun model al meu, și mâna mea dreaptă, iar pe urmă a preluat funcția de manager al studioului. O fata isteață, dezghețata, și cu multe idei, pe care le-am dezvoltat împreună, începând să creăm modele de top, modele care ne-au depășit încasările de zeci de ori, fiind prezente în topurile tuturor site-urilor de videochat.

Așa s-a născut GlamChatStudio, un studio atipic, un studio unic în lume, acum recunoscut și respectat pe plan Mondial, ca fiind unul dintre cele mai bune studiouri de videochat la ora actuală.

În categoria în care am lucrat și activăm, am fost nevoiți să învățam absolut despre toate categoriile, pentru că fiecare are ceva aplicabil în activitatea noastră. Fiind o perfecționistă am vrut mereu să fim cu un pas înaintea tuturor, dar pentru asta, a fost nevoie de ani de informare continuă, de milioane de ore de citit, testat, ca să găsim o formulă completă, și unică, care să ne diferențieze de restul.

Toată această informație o punem la dispoziția modelelor cu care colaborăm, încă din prima zi, și așa zisul training nu se termină niciodată, nici pentru noi, și nici pentru modelele GlamchatStudio.

Între timp ne-am extins orizonturile spre toate categoriile videochatului, și colaborăm cu modele în toate categoriile. Nu era păcat de toată informația acumulată?:)

După mulți ani de muncă, am primit recunoașterea internațională, la toate summiturile industriei, câștigând numeroase premii. Am scris numeroase postări pe cel mai mare și important forum despre videochat, www.adultvideochat.ro, devenind și un speaker frecvent la summituri, ajutând mii de modele, fără nici un interes, cu sfaturi și mici trucuri, pe care noi le-am învățat în ani de zile de muncă.

Dacă vrei și tu să faci parte din echipă GlamChatStudio, te așteptăm la o cafea, la sediul nostru din zona Tineretului-Parcul Carol, să-ți povestim că videochatul nu este doar ce ai auzit din terțe păreri eronate.

În anul 2017, la BucharestSummit Awards în cadrul festivității de premiere, am avut onoarea și privilegiul să primesc premiul pentru cea mai bună comunitate online, în numele fondatorului www.adultvideochat.ro, primul și cel mai mare forum de videochat din România.

În anul 2018, in cadrul festivitații de premiere din cadrul LiveCamAwards,la Lisabona, am primit cel mai important premiu al carierei mele, Business Woman of the Year, premiu pe care la ora actuala nu-l mai deține nimeni din Romania, un premiu la care nici macar nu am visat vreodata, răvnit de orice femeie din industrie și pentru care sunt extrem de recunoscătoare.

Motto-ul meu in viata este “In a world that never stops changing, great leaders never stop learning but in order to be irreplaceable one must always be different“.

Cine ar fi crezut ca “ratușca“ cea urata se va transforma în femeia sigură si stapănă pe ea in orice situație? Eu sunt dovada vie ca oricine poate muta munții din loc dacă există voință, ambiție, seriozitate si daca muncesti.